Nu, nu este deloc o glumă! Informaţia legată de demolarea Sfinxului există încă din vara lui 2008, se poate verifica pe internet, dar pe vremea aceea Costică Constanda – partener de afaceri cu soţii Cocoş – Udrea şi cu Videanu, nu obţinuse aprobările pentru aşa ceva! Este uşor de înţeles că dacă s-ar face publică demolarea unui monument naţional cum este Sfinxul, toată opinia publică românească le-ar sări în cap, poate că ar fi şi manifestaţii de stradă cu proteste violente la guvern şi la Cotroceni! Şi atunci e de înţeles de ce vor să o facă fără ca lumea să ştie! Vă asigur pe toţi cei care aţi citit anunţul despre demolarea Sfinxului că informaţia pe care o am a fost primită de la surse profesioniste care lucrează cu informaţia de prima mână, şi din acest punct de vedere nu există dubii. Vă mai spun că se pregăteşte un memoriu înaintat guvernului şi se va acţiona în cel mai scurt timp şi la UNESCO cu o sesizare pentru a stopa această nebunie a unor oameni care cred că dacă au saci de bani, pot face orice vor ei în ţara asta! Şi nu vă mai miraţi, pentru că aseară am vizionat la ştiri noul model de stemă a României, care d epe fond albastru să fie trecută pe fond…ghici? violet…Acestora şi acoliţilor lor le spunem aşa: oriunde vă veţi ascunde, venim după voi!!
RĂSPUNS
EMINESCU – UN GENIU ASASINAT
de Contele Incappucciato
Poetul nepereche al neamului românesc a fost comemorat anul acesta la data de 15 ianuarie, când s-au împlinit 160 de ani de la naşterea sa.
Poeziile sale remarcabile stârnesc şi astăzi admiraţia, mai ales în actualul context social şi politic sânt parcă mai autentice ca niciodată. În jurul personalităţii sale destul de complexe şi controversate datorită detractorilor săi, s-au ţesut în timp tot felul de variante referitoare la sănătatea sa psihică. A fost declarat nebun, dar de ce s-a întâmplat aşa? Se ştie că Eminescu a fost unul dintre cei mai mari şi mai vehemenţi patrioţi care au trăit în perioada 1800-1850, atitudinea sa spirituală – căci ăsta a fost motivul defăimării sale – ţintind pe fariseii acelor vremuri. Chiar dacă a făcut-o sub forma poeziilor sale, Eminescu a luptat până în ultima clipă a vieţii sale pentru apărarea tuturor valorilor strămoşeşti şi ale neamului nostru românesc. Vreţi să ştiţi adevărul despre cum a murit Eminescu? Veţi citi în continuare ceea ce s-a vrut să fie ţinut ascuns şi de către mulţi actuali oameni de cultură şi politicieni, care ştiu că dacă s-ar fi scris adevărul despre poetul nepereche, mulţi dintre asemenea oameni din poziţiile statului şi ale ministerelor ar fi trebuit să-şi facă băgăjelul şi să plece.
Caracterizarea lui Eminescu de către apropiaţii săi, unii dintre ei trădându-l în mod lamentabil, era aceea a unui om labil psihic, un neadaptabil incurabil, alcoolic şi în cele din urmă bolnav de sifilis. Aceasta era varianta impusă oficial. În realitate Eminescu era un om puternic şi ca spiritualitate, şi ca personalitate a vremii sale, cu un nivel de luciditate excepţional, bine informat despre realităţile timpului în care a trăit. El a militat activ pentru drepturile românilor din Ardeal şi mai ales pentru conceptul de unitate naţională, atitudine care nu convenea deloc guvernanţilor români de atunci, care se pregăteau să încheie un acord cu Austro-Ungaria când oficial Eminescu a fost declarat nebun. Oare cei care luptă, chiar şi azi în această Românie aşa zis democratică, pentru unitatea ţării şi a valorilor neamului nostru, trebuie declaraţi nebuni şi marginalizaţi, aşa cum i-au „copt-o” lui Vadim Tudor? Trebuie să stăm cu fruntea sus şi să-i privim pe nemernici drept în ochi, să le arătăm că nu sântem pleava pe care cred ei că o pot vântura după cum le este cheful!
Puţină istorie nu strică… Haideţi să aflăm ce îi pregătiseră lui Eminescu pentru că poetul avusese curajul să-i înfrunte. În zilele în care guvernul de atunci se pregătea să încheie acel pact umilitor cu Austro-Ungaria, prin care se menţiona că Ardealul era cedat fără niciun fel de pretenţii, toţi cei care erau consideraţi „naţionalişti” urmau să fie îndepărtaţi sau chiar anihilaţi. Cum Eminescu era cel mai important promotor al valorilor româneşti, nu a acceptat niciun fel de compromis aşa cum au făcut mulţi din cei care susţineau cauza românească, de teamă să nu fie declaraţi proscrişi în propria ţară. Prin poziţia sa Eminescu era considerat cel mai periculos pentru guvernanţii de atunci. De ce era cel mai periculos? Pentru că Eminescu avea un scop măreţ, acela de a pune bazele unei organizaţii total independente, aflată în afara controlului masoneriei româneşti de atunci, organizaţie ce ar fi trebuit să trezească şi să promoveze spiritul românesc şi refacerea Daciei Mari.
Masonul şi junimistul P.P.Carp care se afla la Viena, reprezentând politic guvernul românesc de atunci, deranjat de atitudine a poetului, cerea imperativ: „Mai potoliţi-l pe Eminescu!” Adresarea era trimisă cui credeţi? Unui alt mason şi junimist totodată, care este considerat în cultura românească drept un om eminent, fost ministru al Cultelor şi Instrucţiunii Publice de atunci. Dacă Maiorescu a dat curs planului de asasinare a lui Eminescu, poate fi considerat un trădător al spiritualităţii româneşti. La data de 23 iunie 1883, când Eminescu avea exact 33 de ani, comanda de la Viena a fost executată întocmai. P.P. Carp aflat la Viena urma să încheie acel acord care era culmea! şi secret cu autorităţile din Tripla Alianţă – Germania, Italia şi Austro-Ungaria, şi care până la urmă a fost încheiat. Ar trebui să ne întrebăm, cine au fost trădătorii de ţară? Ce enunţa tratatul menţionat? Se prevedea clar că România acelor ani trebuia să se orienteze politic către Austro-Ungaria, în acest fel românii fiind în imposibilitatea de a mai revendica Ardealul. De altfel şi astăzi încă vedem în UDMR că sânt nişte politicieni smintiţi care vor din nou Ardealul, evident în prezent invocând alte criterii – autonomia locală din punct de vedere economic. Deci vâlvătaia de atunci încă nu s-a stins.
Tratatul acela ruşinos, împotriva căruia Emienscu a luptat de unul singur, muta lupta ardelenilor din Ardeal la Bucureşti, unde alţi ardeleni locuiau şi luptau din capitală pentru drepturile celor din Ardeal. Un deceniu întreg de lupte ideologice ale ardelenilor din Bucureşti, care militau cultural şi vocea lor era auzită răsunător, urma să fie oprit în mod brutal de către trădătorii de ţară.
MOŞTENIREA LUI HOMO SAPIENS – II –
de Radu Ran
Privind la televizor la tot felul de emisiuni despre societatea umană, distingem în mod evident atât cele patru rase umane, cât şi amestecul lor prin căsătorii şi relaţii libere.
Această varietate enormă a civilizaţiei umane reprezintă un rezervor genetic extraordinar, care poate asigura supravieţuirea speciei noastre datorită multiplelor combinaţii de gene, mare parte a acestor combinaţii nefiind încă active în genomul uman al amestecurilor.
După cum aţi citit în numărul anterior al revistei, rasele umane ale speciei Homo Sapiens de pe Pământ îşi au originea în vremuri atât de îndepărtate în timp, încât nici nu ne putem face o idee despre cum s-a produs apariţia concretă a întrupării umanoide. Să continuăm epopeea fascinantă a formării rasei umanoide care apoi s-a răspândit în întreaga Cale Lactee. Fondatorii aleseseră să coboare în planurile mai dense ale Cosmosului, pentru a realiza un plan de anvergură aşa cum primiseră impuls prin intermediul Conştiinţei Divine, cu care era conectaţi în Unime. Odată ce îşi configuraseră trupurile împreună cu învelişurile energetice corespunzătoare, Fondatorii s-au individualizat, astfel începând lungul drum al Rasei Primordiale.
Ancestralii – cea mai bătrână rasă galactică
Cu certitudine aţi mai găsit acest cuvânt – Ancestralii – în revista noastră. Anul trecut v-am redat câte ceva despre ei, apoi la o vreme alţii au prins curaj şi au scris şi ei, ce-i drept foarte puţin, despre Ancestrali, menţionând sporadic faptul că aceştia au ajuns cândva şi pe Pământ. Este necesar să explicăm ce este în realitate Omul, această specie umanoidă în Univers, nu doar pe Pământ, pentru că sânt aspecte ce trebuie înţelese dincolo de ceea ce cunoaştem prin intermediul cunoştiinţelor noastre dobândite cu ajutorul logicii şi raţiunii. De ce a fost creat Omul? Un răspuns simplu ar fi pentru că este un element care se află în relaţie cu materia şi energia, influenţându-le evoluţia şi parametrii. Cu alte cuvinte, specia umană-umanoidă aşa cum a fost creată la început de către Fondatori, constituie un fel de aparat viu care prin existenţa sa determină felul în care planetele, stelele şi chiar galaxiile evoluează, condiţionate fiind de capacitatea de a gândi a speciei numită Om. Nu este extraordinar de bizar că, în ciuda raportului de dimensiuni între fiinţe şi corpuri cereşti, primele au posibilitatea de a le modifica pe ultimele? Oare care a fost intenţia Conştiinţei de Grup a Fondatorilor, în raport cu Creatorul care le-a dat această sarcină de a răspândi viaţa raţională în Calea Lactee şi poate şi în alte galaxii?
Dacă intrăm în câteva detalii depăşind simplitatea răspunsului, putem spune, conform informaţiilor din Conştiinţa de Grup, că intenţia a fost aceea de a oferi Universului însuşi un element care să îi echilibreze energiile. Căci Universul deşi este un Tot format din cele două părţi Yin şi Yang, nu are capacitatea de a se transforma el singur. La nivel local în Calea Lactee, galaxia noastră trebuia, ca şi celelalte din vecinătatea sa, să îşi structureze parametrii de evoluţie. Astfel Ancestralii au procedat mai departe la desfăşurarea vastului proiect demarat de Fondatori.
Puritatea scindată
Dacă ne referim la existenţa Fondatorilor în planurile superioare de vibraţie ale Universului, aşa cum erau la început, putem considera că reprezentau o parte din Conştiinţele Primordiale ale Universului. Este simplu de înţeles că la acel nivel însăşi existenţa lor era trăită într-o stare de puritate completă, nefiind vorba de vreo împărţire pe genuri, deoarece forma nu exista. Dar odată ce au străbătut planurile mai dense, către dimensiunea astrală, şi apoi către cea fizică prin Ancestrali, forma a căpătat consistenţă şi trupurile s-au format. Aşa a apărut individualizarea acelui grup al Fondatorilor care a decis să accepte o asemenea extraordinară experienţă. Desigur, densitatea trupurilor respective era mult mai rafinată decât cea a corpurilor noastre, însă individualizarea s-a dovedit a fi o chestiune provocatoare în acelaşi timp pentru Fondatori. De ce?
Pentru că în planul spiritual superior ei erau doar energie în două moduri de existenţă – Alimentatoare şi Consumatoare, mai pe înţelesul nostru, când au coborât către dimensiunile mai dense au căpătat şi polaritatea firească acestor stări, respectiv formă umanoidă masculină şi formă umanoidă feminină, ambele părţi prezentând totuşi un aspect de androginat. Înţelegerea acestui aspect e relativ simplă. Unitatea centrală interioară – Spiritul, la unii era Alimentator, iar la alţii Consumator, dar avea aceeaşi lungime de undă. Chiar dacă prin preluarea de trupuri eterice-astrale apăreau ca bărbaţi şi femei, trăsăturile lor ca înfăţişare erau foarte asemănătoare şi doar emisia energetică îi deosebea în cele două polarităţi.
Acest aspect nou a constituit o provocare pentru Fondatorii întrupaţi, deoarece deveneau clare trei chestiuni în noua lor realitate: un punct al purităţii pozitive, un punct al purităţii negative, şi un punct al îmbinării celor două, din nou, însă de această dată nu la nivelul spiritual de unde veniseră, ci la nivelul astral şi apoi fizic. Din acest punct a început o serie de evenimente care au condus la ceea ce toate scripturile Pământului amintesc – răzvrătirea luciferică.
VOCEA – NIVEL DE EVOLUŢIE SPIRITUALĂ
de Mahatma
Sântem fiinţe raţionale înzestrate cu capacitatea de a discerne ce este şi ce nu este de folos. Posibilitatea de a formula raţionamente stă la baza limbajului articulat şi a conştientizării propriei existenţe.
Din acest motiv noi ca fiinţe dotate cu inteligenţă putem realiza asocieri de idei ce duc la înţelegerea a ceea ce există atât în interiorul nostru – Lumea Interioară, cât şi în exteriorul nostru, respectiv Natura. Astfel cea mai nouă formaţiune anatomică apărută la om este neocortexul, parte componentă a creierului mare responsabil de toate procesele Mentalului Conştient. Deşi vechimea scoarţei cerebrale este relativ mare, fiind vorba de aproximativ 1 milion de ani de când s-a format, totuşi circumvoluţiunile neocortexului reprezintă încă o enigmă pentru cercetători. De ce aceste cirmuvoluţiuni arată aşa şi nu altfel? Care este rostul şi rolul atâtor cotituri ale acestei formaţiuni cerebrale? Ştiinţa Iniţiatică a studiat vreme de zeci de mii de ani acest aspect şi informaţiile acumulate de către Înţelepţii vremurilor s-au adunat într-un rezervor de cunoaştere foarte valoros.
Totuşi, studii de specialitate recente ale anilor trecuţi demonstrează un fapt surprinzător, ceea ce arată că ştiinţa modernă se apropie tot mai mult de cunoaşterea de tip iniţiatic. Aceste studii arată, conform loturilor de indivizi studiaţi, că în funcţie de numărul circumvoluţiunilor neocortexului, conexiunile neuronale sânt într-un număr mai mic sau mai mare, determinând capacitatea nivelul de inteligenţă. Dacă numărul de conexiuni ale neuronilor ce alcătuiesc sistemul nervos este mare, atunci individul dispune de un potenţial mărit, ce corespunde – din punct de vedere parapsihologic – cu programul său de viaţă analizat atât prin astrologie, cât şi prin capacitatea de clarviziune. Deci nimic nu este în plus, nimic nu este în minus, la niciun om, programul său de viaţă fiind în raport proporţional cu numărul de circumvoluţiuni cerebrale şi cu numărul de neuroni.
Dintr-o asemenea perspectivă, zilnic putem observa în jurul nostru un element nelipsit – vocea. Oamenii sânt înzestraţi cu graiul articulat, şi la ora actuală în lume se vorbesc vreo câteva limbi principale, şi alte câteva mii de dialecte continentale, regionale şi zonale. Am putea spune că practic acestea ar fi nelimitate ca număr, atât de bogată este vorbirea umană. Totuşi, să ne gândim la un alt amănunt, respectiv diferenţele de limbă vorbită, de la un popor la altul. Un asemenea criteriu lingvistic indică foarte clar că, din perspectiva limbajului articulat, de la un popor la altul, de la o cultură la alta, circumvoluţiunile cerebrale diferă şi produc nivele de manifestare diferite. Am putea merge mult mai departe spunând că în realitate aceste circumvoluţiuni sânt determinate, la un popor de exemplu, de karma pe care o are ca naţiune, iar la nivel individual, de karma personală. Nu degeaba spirite din aceeaşi categorie sau nivel evolutiv se întrupează în aceeaşi naţie, cu programe de viaţă asemănătoare. Cine se aseamănă se adună, cum spune un străvechi proverb românesc.
Spuneam că zilnic observăm în jurul nostru vorbirea, acest murmur al oraşului întreţinut nu numai de zgomotul maşinilor, ci şi de orice cuvânt rostit de oameni. Chiar şi acasă în familie vorbim în fiecare zi. Dacă am fi atenţi la vocile celor din jurul nostru, şi am analiza spectrul sonor emis indiferent de subiectul discutat, putem să ne dăm seama de un element important pentru fiecare dintre noi, şi anume nivelul spiritual pe care se află cel de lângă noi. Poate o să fiţi surprinşi să aflaţi că tonul vocii şi timbrul vocal sânt direct conectate cu numărul circumvoluţiunilor cerebrale de pe neocortex. În acest fel avem posibilitatea să înţelegem ce nivel de evoluţie are persoana de lângă noi, indiferent cine este, dar cu atât mai mult în familie. Desigur că la aceasta contribuie şi momentul naşterii, cu ora şi locul, ce pre-compun factorul karmic, şi care odată cu naşterea individului configurează elementele care vor deveni circumvoluţiunile, vocea şi inteligenţa.
RUGĂCIUNEA MULŢUMIRII
de Mihai Vârtejaru
Ori de câte ori aud o rugăciune, sau un om care spune că se roagă, înţeleg că acea rugăciune este o cerere către Dumnezeu, pentru ceva ce acel om are nevoie. De cele mai multe ori, oamenii îşi aduc aminte de Dumnezeu în ceasurile de cumpănă, de deznădejde sau de nevoie, atunci când nu mai putem apela la ajutorul celor din jur, recurgem la ajutorul Divinităţii. Dumnezeu a ajuns pentru unii oameni soluţia de urgenţă. Rugăciune nu trebuie să fie nicidecum un act de cerere, ee poate să fie simpla comunicare a sufletului nostru cu Dumnezeu, indiferent de scopul pe care acestă comunicare îl are. Frumuseţea rugăciunii merge cu mult mai departe de a „ruga” pe Dumnezeu sau a „ne ruga” de Dumnezeu, rugăciunea este un act sacru extrem de simplu şi de uşor, şi totodată, hrană a spiritului nostru. Fără contactul cu Dumnezeu, sufletul şi spiritul omului sunt asemenea fructelor şi frunzelor unui pom care nu mai are lumină, se deteriorează văzând cu ochii şi mor. Fără contactul nemijlocit cu Sursa Divină, omul este asemeni unui râu ale cărui ape seacă dacă îi este oprit contactul cu izvorul.
Una dintre „scuzele” perfecte de a vorbi înlăuntrul nostru cu Tatăl Ceresc este mulţumirea. În primul rând, uitaţi-vă peste tot în lume şi luaţi aminte la ce vedeţi: cutremure devastatoare, uragane, incendii, revolte, războaie, şi toate celelalte lucruri atât de neplăcute care pustiesc omenirea. Apoi, uitaţi-vă bine şi luaţi aminte la oamenii de pe stradă, din piaţă, de la metrou, din tramvai, însă nu la cei care umblă în maşini luxoase şi fac exces de fast, ci la aceia năpăstuiţi de sărăcie sau boală: veţi vedea oameni care trăiesc din mila altora, oameni diformi, oameni lipsiţi de membre chiar… Uitaţi-vă bine şi la cei din jurul vostru şi la problemele lor: unii nu au unde locui, alţii nu au unde să-şi câştige traiul, alţii se luptă cu boli sau neputinţe. Şi apoi, uitaţi-vă la voi înşivă. Dacă locul vostru de baştină este unul sigur, ferit de pericole, de incendii şi cutremure, multumiţi-i lui Dumnezeu din sufet, şi cereţi pentru cei năpăstuiţi alinare. Dacă sunteţi întregi, dacă nu sunteţi lipsit de niciun membru, mulţumiţi-i lui Dumnezeu pentru acest fapt. Mulţumiţi-i din suflet pentru că nu cunoaşteţi tăcerea apăsătoare a celor surzi, neputinţa vorbirii a celor muţi, bezna totală a celor ce şi-au pierdut vederea sau dependenţa de scaunul cu rotile a celor imobilizaţi, şi apoi cereţi alinare şi binecuvântare pentru aceştia. Chiar dacă nu aveţi o vilă de guvernant, o maşină de parlamentar sau o slujbă uşoară şi plătită cu bani mulţi, mulţumiţi-i Domnului pentru casa pe care o aveţi, atunci când alţii hoinăresc în frig, pentru maşina sau chiar abonamentul de transport în comun, când alţii sunt nevoiţi să străbată iarna drumuri neasfaltate de ţară de kilometri pentru a se duce la şcoala ori la slujbă, şi mulţumiţi-i pentru serviciul pe care îl aveţi acum, care oricât de greu ar fi, este un mijloc de a vă câştiga pâinea.
Dar asta nu e tot! Aduceţi-vă aminte că toate câte sunt în această lume ale Domnului sunt şi nimic din câte facem şi schimbăm noi nu este cu adevărat al nostru. Sigur, putem să canalizăm sau să îmbuteliem apa, dar nu noi o creem şi nici noi nu îi oferim puterea de a da sau a curma viaţa. Mulţumiţi aşadar pentru fiecare gură de apă. Putem să cultivăm, să culegem şi să vindem legumele, fructele şi cerealele, însă nu noi am creat sămînţa, nici pământul nu l-am făcut noi. Ploile nu sunt ale noastre, iar lumina Soarelui nici atât. Mulţumiţi aşadar pentru tot ce este rod al pământului şi ne hrăneşte. Gândiţi-vă la cei dragi, la prieteni, la rude, la părinţi, la colegi, chiar şi la cei cu care nu ne înţelegem întotdeauna atât de bine. Gândiţi-vă la îngerul păzitor şi la ajutorul pe care el îl oferă necondiţionat de-a lungul vieţii. Gândiţi-vă la aerul pe care îl respiraţi, la lumina care vă permite să vedeţi şi să trăiţi, la pământul pe care îl aveţi sub tălpi. Toate acestea sunt demne de laudă, şi noi, în calitate de Fii şi Fiice ale lui Dumnezeu, nu trebuie să uităm pe Cel care ne-a dat cheile tuturor bogăţiilor din Împărăţia Sa, şi să mulţumim. În încheiere, celor ce au avut răbdare să citească acest articol, celor ce au dat materialul mai departe şi în special, celor ce şi-au îndreptat gândul înspre Dumnezeu spre mulţumire, nu aş putea decât să le… mulţumesc!
Foarte foarte foarte important!
Ministrul Elena Udrea şi Costică Constanda vor să demoleze Sfinxul pentru a construi în locul său un hotel!!!
În 2008 s-a încercat acest lucru în mod public dar mulţi au protestat. Acum vor să o facă neoficial, fără să se ştie de către opinia publică, aşa cum am fost informat din surse sigure! Sînteţi de acord cu aşa ceva? Sfinxul din Bucegi este emblema spirituală a neamului nostru şi a strămoşilor noştri! Spuneţi-vă părerea!!!
